lumina se stinge ia foc noaptea

întunericul e slăbit
dar mâinile îl vindecă de cer
să i se piardă urma

stelele foșnesc pe acoperișuri
tăcerea mă îmbie să ascult
aud strigătul unei păsări
ce nu se satură de zbor

răsăritul deschide calea
ridic privirea și mă înalț
tu rămâi cu durerea

deșertăciunea face pași
trece prin fisurile lumii
se apropie.