nu-mi vorbi despre înserarea aceasta
despre cum nopțile fac suportabile
canicula zilei / alte aberații
lasă absența culorii
timpului obosit
neimaginației
și tace zgomotele astea
atât de omenești ce fără de rușine
acoperă nesfârșit cerul
vino aici
la mine
tot ninge
am un geam aburit un ceainic albastru
puzderie de sănii afară
locuiesc 2 cuvinte
privindu-te
mi-aș aminti limba toată
felul acela în care nimicul explodează
în spectacol
am tăiat aproximativ un tablou
acolo unde mâinile se înalță cât să prindă
urmele Păsării
Floarea
receptaculul viu
chiar dacă
la câte o margine s-au mai furișat
lupul alb
grămada de frunze
conspirații
poate numai ceva
din reținerile mele
de a mă îndrăgosti...
vino aici
la mine tot ninge
în colțuri de singurătate
într-un batic
în peticul ăsta orange care la o adică înlocuiește un soare
vino vino aici
unde cu grijă mi-am împăturit visele
să miroasă a levănțică și a vie
să nu zdruncine
să facă din moarte
calul din lemn să facă
pretext pentru a copilări
pentru a nești
secvența de o clipă
banalul prenatal