- Alină-mi setea care mă frământă
De zile-n șir, în nopți fierbinți și lungi,
Când numai stelele pe boltă cântă,
Iar tu nu vii, iubito, să-mi alungi

Canicula din piept... Trei stropi de rouă,
Adu-mi spre ziuă, sufletul, puțin,
Să-l răcorească, când e lună nouă,
Că anul ăsta trece ca un chin,

Aproape-n vis și totuși ne desparte
Doar un cuvânt cu litere de foc
Și nopțile cu felinare sparte
Când mă gândesc că timpul stă pe loc.

- Eu voi veni cu ploile iubirii
Să-ți umezesc pământul secetos,
Din lutul tău și eu sunt plămădită
Cu secole ’nainte de Hristos.

Pe lună sunt geloasă, blestemata,
Că-ți ține companie nopți la rând,
Pătrunde în alcovul tău și gata.
Eu nu te am decât din când în când...

Nu stropi de rouă-ți răcoresc făptura,
Ci lacrimi inocente, amărui,
Când gura mea de foc ți-atinge gura,
Să nu te plângi, tacit să te supui!

Ioan GrigoraÈ™ & Liliana Trif