erai gata să te deșiri în centrul orașului vechi
dar fix atunci ți-a sunat telefonul
și iubita te-a întrebat dacă o iubești și vinerea la prânz
te-ai oprit din nodul dispersiei și-ai răspuns automat că da
și de-a lungul încâlcirilor atâtor gânduri pe care le aveai exact când ai răspuns acel da
primeÈ™ti un pumn în stomac de la unu’ care te-a confundat cu altu’
o mașină taman atunci a oprit și-a scos un pistol spre tine
privești ca un prost în țeava lui
nu miști și nu clipești
aștepți să-ți zboare, la dracu, creierii
dar ăla trage trei focuri, unu’ după altu’, în tipul din spatele tău care se pregătea
să-ți mai bage un pumn-doi în cap
ești nesfârșit de viu și de static
îți dai seama că printre picioare îți curge sângele ăluia mort din spate
doar după ce o duduie strigă practic cât o ține gura
oh, gosh, o my gosh, o my gosh...
plutești peregrin pe vârful picioarelor în crâșma de peste drum
È™i bei pân’ te trezeÈ™ti din cea mai vie aiureală trăită de până atunci
era normal, îți zici, era normal ca ăsta să fie dracului un vis
un simplu vis, la dracu.