cât de simplă poate să fie
dragostea. soarele care se rupe
în bucăți, drumul care se bifurcă.

cât de simplă să fie alegerea.
să ocolești destinul să nu spui
niciodată te iubesc.
să mergi înainte printre celelalte mașini accelerând cu forță,
ca pe o autostradă înspre sfârșitul drumului. o luptă senină dar grea.
nesfârșitele benzi.

bucăți din tine/ diafane și moi se vor separa.
dar cât de simplă să fie dragostea. te uiți
înspre cer și soarele ți-o va dărui.
singură/ etanșată – inima ta
fragmentată
împachetată
în cel mai ieftin tricou în care ai strâns la piept copilul.

copilul din tine –

bucăți de sticlă și oase și drumurile pe
care le-ai făcut în autobuze curate și mici. înfășurată în cel mai
frumos șal al bunicii. și când dormi acum simți dragostea aceea.
e un soare care nu se desface în bucăți.
e o dragoste care refuză sa moară.

e doar ea
și
nesfărșitele
benzi.