Mă-ntorc de unde am plecat, la rădăcini,
stejarii mă umplu de măreție,
cum oare să-mi depășesc limitele
dacă adâncul nu mă inițiază să urc.

Știu cum se cade dacă n-ai forță
și nu mă las doborât de furtuni răzlețe
izgonite de sunetul clopotelor.

Am scăpat de teama de încleștare,
cred că am o singură țintă
și ea se depărtează mereu,
dar lupta e cu mine, nu cu ea.

Nu știu altă cale mai dreaptă
decât perseverența în acțiune
cu sabia încovoiată deasupra capului
până dușmanul se pierde pe sine.