Eu despre tine nu mai știu de-un an.
Doar ecoul vocii tale mai trăiește
Și-mi înflorește o floare pe timpan.
Privește-o doar cum mă iubește!

Aproape am uitat cum miroseai,
Cum desenai pe așternuturi trandafiri,
Când diminețile în brațe tu le luai,
Cerându-le să nu mai simt dezamăgiri.

Atunci vedeam lumea rotundă
Și nici o geometrie nu ne-ar fi trădat.
Acum doar o cometă și-o secundă
Ne mai apropie sub cerul înstelat.

Tu doar te uită cum tristețea crește
Și pune-mi două lacrimi în ureche.
Nu imi purta de grija, ea nu se ofilește.
Noi doi părem a fi acum pereche.