Mă doare acuma când te văd dorind
Să poți să înflorești prin dale de asfalt,
Pe care pasul meu rotund și rătăcind
Greșește greu, lăsând o dâră de cobalt.

Mă doare chiar și ziua când zâmbești,
E un zâmbet trist, la care mă închin.
Mă rog plângând la el să poți ca să privești
Iubirea mea ce arde în al tău destin.

Privește-mă cum tac, a ta iubire doare
Și-aș vrea să pot uita cuvinte răzvrătite.
Întreaba-mă acum: ce este lumea oare?
E-un ghem de fire de durere împletite