Cu fețele sparte de hoții și gâlme
voi cântați prohodul pietrelor căzute
însă nu veți frânge neam de neamul vostru
neînfricat zborul ciutelor de munte.

Ați ciuntit pădurea cu frunți seculare
și copiii noștri slugi sunt la străini
pe pământul vetrei ce-a rodit cu trudă
au rămas ruine și prea mulți ciulini .

Și-mi veniți cu legea s-acoperiți mască
de păgân cu suflet vândut pe doi lei
mai aveți oleacă de-omenie încă
să priviți în ochii florilor de tei?