agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2667 .



Ploaia unei generații
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Mihart ]

2017-09-22  |     | 



Să-ți fie dor!
Dorul veghează ploaia care plânge în chihlimbare
vertebrele se desprind de coloană mușcând cerul
cufundate în cristelniță, gândurile trec pragul dinspre moarte spre viață
un pământ nou se naște din dor
poeții pășesc cu tălpile goale printre cioburile existenței
copiii cresc cu frunțile sărutate de părinții care îngroapă fantasmele odată cu propriile traume
generațiile își mărturisesc durerea cu spatele încovoiat;
Să vă fie dor!
Oameni pierduți în nonsens,
privesc radiografia unei generații care se minte
adormind cu degetul în gură legănați de luna ca o mamă flămândă
în întuneric doar umbrele vorbesc fără noimă
v-au legat la gură și plânsul e ca o ploșniță în blana societății cu trup de oaie
în gură de lup
greșelile au gust de miere și fagurele putrezește sub respirația osândită la orice
mai puțin inima și aorta ei încăpățânată să iubească ploaia din chihlimbare.

Sărută mâna mamei, copile,
sărută-i păcatele pe frunte că mult a iubit
strânge frica îmbrăcată în haina revoluției cu gloanțe de plumb în tocul ferestrei și trupul firav dârdâind a moarte
și trupurile laolaltă îmbrățișând ropotul vremurilor cu miros de libertate
apoi setea care mistuie plămânii în cancerul dorului de țară
copiii plâng pe dinăuntru și banu-i monedă de schimb
pentru inimi flămânde.

Îmbrățișează-ți tatăl, copile,
măcar că mâinile doar aerul cuprind în brațe
sărută-i umbra rămasă în cuier și ceartă durerea torcând a pradă învinsă.
Apoi vino și urmează-ți.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!