Se îmbătase cu vis, avea răni de somn pe spinare
acolo-și ținea toate poverile dormirii
exista Nicăieri, nimic nu amintea tragediile viitoare
un etern Acum tern își spăla tălpile să meargă în
adormirea păcatului pe o carne de buză-n sărut
umblam în straie de ebrietate
se stăvilise vinul în piept și scuipam sângeriu
mereu mă emoționa liniștea furtunii din noi când
clipa se pietrifica, evolutiv nu mai aveam nici o soluție,
trebuia la o moarte tăiată carnea încolăcită pe duh
să se ridice acesta spre a pleca

În rest aveam o existență relativă în sensul unic de zbor
picioarele mi le vândusem latenței, atârnau de pieptul cerului
îți încuiai brâul din calea bărbaților, țineai acolo în lanț
o virginitate, să nu muște conștiințe masculine
umblai pe blat cu trenul rostirii
cuvintele tale erau la mine în buzunar
avar plăteam cu ele Iubirea
în sensul
unic de mers
al vorbirii de noi