Las visul de-o zi
pe întomnate brațe
să mi-l sădească în chihlimbar
precum o frunză coaptă în raze vii
așteaptă,
taina să îi cuprind.

Fuioare de fum
în clipele gri
copaci fără glas cu hainele roase
de-a vremii rugină,
pot încă să râdă
în prag de primăveri.

Mă prind anotimpuri
în vrejul silfid,
nu-i timp să încep
riduri să număr
nici vrere clipitei zăvor să-i slobod.

Senin mă aștern
pe brațe întomnate
să-mi prindă în plete firele albe
și-n pieptul de lut
buchet ales de toamne argintii.