agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-09-29 | [This text should be read in romana] |
n-am putut fi atât de indiferentă.
paloarea cerului și mișcarea de rezistență a aerului când copiii au fost uciși. era o toamnă roșie, cu bucăți de copaci înveliți în primele brume. parcurgeam zeci de km până la primele fabrici. omenirea nu mă aștepta pe mine. trebuia sa mă duc. într-o zi am văzut armele lor. negre, lucioase, ordonat așezate la baza câmpurilor. ma gândeam: scrie despre asta. asta îți ordonează gândurile. nu somnul, nu mesele copioase la terase aerisite și vag desprinse din filme. dar cum pot să scriu despre copiii uciși? decât că era toamnă și nu am văzut niciodată vreunul. atunci m-am imaginat pe mine stând în iarbă, culcată la pământ cu un glonte în inimă și sângele șiroind. nu eram decât eu și armele lor. și glasurile care îmi șopteau: oprește-te. nu te poți ascunde la nesfârșit în bazele lor militare în blocurile gri, cu o sută de uși, cu o sută de uși, cu o sută de uși. sângele curge la fel și în vise. copiii nu țipă când sunt împușcați, nu, dar lumea nu e mai frumoasă și mai bună, nu e deloc mai frumoasă și mai bună, decât atât.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy