... schimbând destul de des
camera de dormit
aleg mereu un pat lângă fereastră,
mi-e dragă mult
bucata de cer privită din pat,
văd din fotografii
că zâmbești tristă acum
de parcă e zgomot și învălmășeală
la tine acolo,aici departe
am parte de o liniște parfumată,
ai spune că pe fiecare dimineață
miros o icoană foarte veche,
în bucata aceea de cer, pe înserat,
linia lăsată de avion
se face rozalie,
luați loc vă rog, gândiți-vă,
ca o vrabie pe linia aceasta rozalie,
poate că v-a iubit,
aici e rece, nu știu de ce
dar în oraș nu au florării,
mă mir ce duc acasă
sau la biserică duminica,
zâmbetul lor mi se pare prostesc,
ei nici pași nu lasă,
s-ar putea ca din politețe
să nu le înflorească florile,
uneori aud prin vacarmul
comprimat al mașinăriilor
vocea ta numai de trei ori
mă strigă pe numele mic,
ca în basme
îmi trece numele prin trei ape,
schimbând destul de des
camera de dormit,
aleg mereu un pat lângă fereastră
să te vad cum îmi spui
Gaitan, Gaitan, Gaitan.