Cum m-am dedat acestui simbolism defect?
Întind și poate întinzi aceleași mâini timide peste mare
Speriate de atâtea iluzorii și implacabile hotare,
Abia respir și abia aștept.

Mă simt forțat să arunc întruna cuvinte de ocară
Peste străinul, tulbure, întins concret,
De visul jalnic răsturnat în piept
Al unui biet bătrân născut din sare.

Nici nu mai știu pe cine să aștept
Când rar mai curge un strop de sânge în felinare
Și în jur se încaieră întruna soarte solitare
Iar axele se pierd pe drum în mod nedrept.