Am zis DA astăzi la întâlnirea cu soarta.
Mi-a zâmbit și mi-a zis că vrea să mă cuprindă între aripile ei.
Am zis DA! ..Ia-mă!.. și du-mă în zbor.
A coborât, încet, deasupra mea și i-am văzut în ochi eternitatea.
Avea ochii albaștrii..sau, poate, era doar cerul oglindit în imaginea mea?
Da..a mea..doar e soarta mea!
Mi-a zâmbit prin cristale de lumină..m-a îmbrățișat tandru și m-a ridicat tăcută la cer.
Am simțit nemărginirea!
Și..,dintr-o dată, totul s-a colorat ..
…pădurea își etala paleta de verde pur..
…apa albă și înspumată cobora în clinchet de clopoței..
…păsările, viu colorate, o acompaniau și îmi cântau oda dăinuirii!
Totul era cu mine..în mine.. alături de mine..învăluindu-mă-n mister.
Mă simteam bine cu soarta mea!
I-am zis...DA...mai vreau!
Mai vreau să simt fericirea, adâncul din abisul vieții, duritatea muntelui și puterea vântului răzleț…
Vreau să simt înaltul, să ating nemurirea..cerul și pământul să se contopească prin mine.
I-am zis DA sorții!..
..și am acceptat înduioșată îmbrățișarea ei veșnică !