Fugă prin flori de toamnă.
De trei ori.
O dată,a doua ud de rugină.
A treia vesel.
Ochii mei doar ochii mei.
Ochii mei ai tuturor.
Privesc o frunză.
E galbenă.
Privesc ca în cosmos.
Nimic deosebit.
Privesc nervura.
Asta da,este.
Curbată că o coamă.
Cu râuri roz...
Ruginii albastre.
Albe.
Galbene.
Deasupra aerul.
Mov,gri.
Un nuc.
Privesc cerul.
Nimic,cer.
Privesc degetele.
Parcă au atins-o.
Ochi patrați...
Privesc în Univers.
Stele planete.
Praf stelar.
Privesc pe alee.
Nimeni nu vine-trece.
Privesc zidul.
Casa.
Frunza goală.
Eu în poziția de privit.
O frunză.
În jur totul.
Crengi,copii,Pământ...
Pământ.
Aer.
Materie.
TOT.
Eu și frunza...
Înting mâna.
Nimic.
Atît.