mintea mea e o fabrică fără licență...poetică
și mărturisesc că din momentul în care am lăsat sânul
și am deschis ochii, ziua avea gustul strugurelui zdrobit
printre călcâie de Camene și odalisce...
fir-ar ele de muze cu toate năravurile lor cu cu tot
că a trebuit să vină Calliope
povestind tuturor că fără mine totul se va scurge între limite, inutile...
iar Erato se dădea lovită pe lângă adolescența mea visătoare, limitându-mi visele
la câte ofuri primisem de la ea.
noroc cu Euterpe,
că a avut curajul să suspine
prevestindu-mi plimbări printre poeme
când ea va scânci, cerându-și porția de libertate.
bine mă, că te-ai găsit să ne prezinți toată menajeria acum
doar vezi bine că stăm și batem din copite...
cred că am uitat să vă spun că prietena mea
mă acceptă așa cum sunt: mitoman, uituc, misogin
și fricos...plouat și cu coada-ntre picioare când ne-nconjură haita
flămândâ și pusă pe harță