Așa frumoasă și cuminte ești,
Mai lasă-mă să-ți spun povești,
Cu crai și cu prințese minunate,
Cu mantii lungi de nestemate.
Cu visul meu îți tulbur gândul
Cum ploaia satură pământul.
Te strâng în brațe iar și iar,
Clădind castele de cleștar.
Și nu te vreau la porți să stai,
Să îmi deschizi cetatea cu alai.
Tu du-te cucerește-n lume,
Să fii vestită după nume!
Și fi-va drumul tău sfințit
De la apus la răsărit.
La pieptul meu pe înserat,
Să cârmuiești al tău regat!