realitatea asta care ți se sustrage
cu orice preț vrea să fie
dincolo de tine
dincolo de grămezile de cuvinte neterminate
tot atâtea euri înăbușite
în după-amiaza în care s-a anunțat
amânarea timpului
lumea de iluzii
și n-am mai căutat sensul exact
am luat orele impresionist
la voia întâmplărilor
am simțit
cântecul abrupt incizând fila albă
a sufletului terifiat
ancorat într-o lipsă
așteptarea la capătul căreia nesfârșit se ivește
altă filă albă... altă filă...
ridicole fără sens
obiceiurile tale în dimineața întârziată
apucăturile păsării de a-și căuta aripile
de a da în arendă și ultima picătură de viu
ridicol tot acest soare colorat în roșu
prea puțina hrană a zeilor niciodată sătui
care zgârmă prin carne și prin durere scurmă
aprind focurile încing jocul
peste oasele tale
peste țipete
realitatea asta
operează în orb
habar nu are: în absența
din preajma copacului
ți-ai întins tu mâinile
2 recipiente goale încremenite
așteptând ploile
detaliul însuflețit care o să renunțe la sine
doar ca să te readucă pe tine la viață