Alei de gânduri stau în casă
În așteptări nemăsurate
Afară-i trist și nu mă lasă
Gândul să plec, să plec departe.
Fereastra-i absorbită de iluzii
Doar arșița din sobă râde
Iar ploaia mă îmbată cu aluzii
Spunându-mi când și unde,
Vor merge pașii decuseară
Va alerga al meu elan
Acum în toamnă, nu în vară
Când frunze moarte cad în van.
Se pierde ploaia prin deșertul
Pustiilor fregate-n mare
Totul e tot și doar el gândul
E tot aici, e doar mișcare.
Ea toamna plouă cu speranțe
Visuri trezesc imaginații
Te pierd și te cuprind în brațe
Mă pierd aievea prin elucubrații.