Într-o lume redusă la doar două culori

Neînfricat, protejându-și neagra regină

Un pion se lupta copleșit de fiori

Și de prezența ei perfect feminină.



Înainta cum putea, făcând pas după pas

Într-o luptă ce nu știa cui aparține

Nu dorea nici răgaz, nu cerea nici popas

Conștient că-i pion și are drepturi puține.



Dar în străfund adânc de lemn lăcuit

Avea vise cu dama ce a ajuns să îl lege

Și dorința de-a fi important ori vestit

Lângă dânsa să fie el ...negru rege;



Că auzise din gura unui cal vorbăreț

Ce cândva a trăit alipit de-o regină,

Că pionii cei simpli au valoare și preț

Iar la capăt se schimbă în orice figurină.



Așadar amăgit de amor și speranță

Anonim într-o lupta dusă cu ochii închiși,

Treptat el crescuse în importantă

Pe măsură ce-n jur alții pieriră uciși.



Și nesperat a ajuns să atingă schimbarea

Mai avea acel pas cu drept de-a alege

Când adevărul cel crud îi risipise visarea

A aflat că pionul nu se transformă în rege!



Și sub privirea de foc a reginei lui dragi

Când mai avea doar un pas, numai unul

Dezarmat de niște reguli și limite vagi

A decis în final să devină nebunul...