nici scoicile
nici miezul sidefiu al norilor
nu vor alina
zbuciumul valurilor
fără memorie stânca
neînduplecat
răgnetul leopardului

ancore
apasă pe ochiul tăcerii
luminând abisul

2

tu
care înalți vocea
spre spumegările dimineților insipide
pune căpăstru gândului irațional
nestatornicia
agaț-o
de-o coardă a inimii

la țipătul pruncului
izvorul laptelui liniștitor
să țâșnească

3

cântecul străjerului
la cotitura timpului
vis al necuprinselor zboruri
la încrucișarea drumurilor
speranțele însuflețesc
rătăcitoarele stele

străpunse de suliți
aripile
tigrului bengalez

4

clipă de har
pentru a acoperi cu lumină
umbrele-ndoielii
blândețe a clopotelor
pentru a-mbăia-n colinde
rugăciunea


câinele fără stăpân
se gudură-
dospește iubirea

5

poftea de multă vreme
să-ți vădă surâsul luminat
de-o rază-
poem pictat pe-un pahar
de murano
din care ar sorbi
dulceața sufletului

profil
între frunzele brațelor lui
cântându-și viersul