În lumea-n care toate curg spre împlinire
răsar dorințe ideale ce tind să ia ființă,
iar lipsa lor reală șoptește-n năzuință
nevoia unui sens către desăvârșire.
Golul care suspină după a lor prezență
dictează-n minți idei promițătoare și ascunse,
voind să scoată din neantul abisurilor nepătrunse
și să-i ofere consistență
acelui vis înșelător ca vântul
ce dă fiori și-apoi dispare
sub vălul care-l pierde în uitare...
dar nu îl părăsește gândul
și nu-i zadarnic dorul ce se naște,
iar noutatea sa răsare-n lume,
primind o formă tot mai clară sub un nume
și din nimic apare pentru-a crește.
Tot ce a fost și este nu mai e nou sub soare,
fiind înveșmântat în vălul cunoașterii firești,
dar ce n-a existat și poți să intuiești,
fără să fie încă, dă geniului valoare.