venită pe nepusă masă
plecată tot
2 siluete încercând din răsputeri
să conserve zăpada
gradul de suportabil la maximum

eu

trezindu-mă
cu mine
exact în dreptul dârelor de sănii
intempestiv scoase de la naftalină
ca niște vehicule expirate

pipăindu-mă
să văd
eu sunt sub haină
haina sub mine?!

eu

împărtășind
iluzia copilului care musai vrea
să construiască om de zăpadă
ca pe casă
să poată să intre în el
și pe îngheț
și pe caniculă

aparatul foto inutil
servil imitând realitatea
cușca închisă în care oamenii
pudrați o idee cu alb
ies mai negri ca niciodată
înjură
prognoze
viață
tramvaie întârziate
dimineața asta de ianuarie
de zici că-i martie
bolnăvicios
cu ghiocei înzăpeziți în noroi

ulița miroase a stat:
o întreagă faună!
fiecare înecându-se
în ridicola neputință de a ieși
spre
celălalt.