ah igor
cum te-am iubit eu pe tine într-o noapte sticloasă de februarie
dacă așa te chema
și dacă vodca vodcă era
of igor ninsoarea roșie ne îngropa
și acum
acum ce a mai rămas din noi
o brichetă pe care o port mereu în geantă
căreia îi zic igor
deși nu fumez
un cuvânt străin pe care nu o să-l mai spun vreodată
câte tramvaie or fi trecut de atunci prin mine
câți oameni de zăpadă
cât sânge prin venele lor
câte lebede albe
doar tu ai ramas prins în inima mea ca într-un ghețar preistoric
și dacă cineva mi-ar desface pieptul acum
orașul nostru și-ar lua zborul
căci suntem deja morți cu toții
ne-am întâlnit cândva într-o poveste rusească cu un final stupid
la ce o fi bună dragostea asta
o avalanșă care ucide totul
ah igor