Dă-mi, iubito, trupul
să-l presar cu niște dor
și-apoi să-l stropesc
cu roua din zori,
măcar de-om face mai gustos
ospățul trecerii noastre
prin semnele-ndurării
întru o nouă viață,
sub zodia veșnicului dor,
fără de început...
și fără de sfârșit...