El învață limba cuvintelor furișate-n auz
și lumea se mută absorbită-n memorie,
orașul își plimbă străzile printre clădiri,
străbat clipele și ascultă orice mișcare,
o mare încinsă cu țărmuri
ce nu poate să adoarmă niciodată.

După o vreme orașul îmbracă haine de sărbătoare,
dar mulți sunt amorțiți de nepăsare
aproape că nu observă
cum curge-n valuri viața și dă peste margini
fără să-i fi citit paginile îngălbenite.