Un singur fir de iarbă
O rază de lumină
Un simplu chip pe apă
Se îneacă și suspină

În zarea cea albastră
Se pierd idei grămadă
Chipu-mi rămâne sincer
Dar nimeni să îl vadă

Privesc spre adevăr
Cu un cuget neîncetat
Abia mi se văd ochii
Aproape am terminat

Mă bat ușor cu gânduri
Căci n-am să accept rutina
Nu se mai văd nici ochii
Acum s-a stins lumina...