Ea îmbracă cămăși de in răcoroase
și aprinde-n seară fosforul luminos,
risipește iubire prin ierburi de vânt.

Se minunează prunii acoperiți de rod greu.

El privește ca un zburător astral
până-n adâncul inimii rănite.

Șoapte vor lămuri ospățul nopții
și nu vor lăsa nicio urmă dimineții.

Ziua se scaldă ca un ou în soare
și fură năvodul cu peștișorii de aur.

lumina se lasă sedusă de umerii tăi
coboară cu petunii pe piept,

de totul se pierde într-un naufragiu de vise
în apele sfințite ale iernii.