s-au prins
de mine
brațele copacului
crengile omului
rătăcirile ierbii și statornicia sufletelor
scena în care fără să ne fi văzut vreodată
noi 2
în sfârșit ne-am întâlnit
atât de firesc de parcă...
tu întrebai dacă ai voie
să-mi atingi mâinile și...
anulam distanțele abstracție făcând
de mulți centimetri din lemn
îmi plăceau hainele tale
deschise și ample
sfidând etichetele
timpul abstract al “marilor regăsiri”
ți-am spus
la noi
pelicula aceasta este un fel de pasăre rară
este o pasăre... și păsările...
poate că oamenii mereu se grăbesc
își încurcă istoriile
prin păduri de mangrove
în propriile păcate
se făcea întruna
dimineață
erai cu cealaltă
aproape-o-femeie
[doar eu o vedeam?!]
visul tău se legase de mine
cu niciun chip nu reușeam
să mă mai descopăr...