La steaua mea ce a apus
Gândii atât de des
Și mă întreb în sinea mea:
Tu alt drum de ce ai ales?

M-ai lăsat în noapte singur
Când credeam mai mult în noi.
Ai făcut din piatră râuri
Și-n urma ta numai noroi.

Adu-ți aminte ziua în care,
Cuminți, noi ne țineam de mână
Și îmi spuneai cu dor de moarte
Că vom rămâne împreună.

Ochii tăi profunzime si negrii
Astăzi parcă mă-nfioară,
Și nu mai simt căldura verii
În ei, văd picături de ceară

Privesc sfios buzele-ți calde
Ce le-ador atât de mult
Dorind măcar o sărutare
Ce în ramă vreau s-o pun

Mi-e dor de clipele în care
Te odihneai pe al meu umăr
În parcul nostru acum în care,
Au căzut bucăți de bruma.