Sub brâul-cerului
Cu tâmpla tivită-n reverii
îmi curge pământul prin glezne

fuioare de nori îmi șoptesc
universul revarsă iubire
vindecând răni
apa vieții respiră iubire
iertând

doar lupii în blană de miel
ucid heruvimi
ei
vor secera
ce au semănat

tu
lasă-ți umbra
să curgă deasupra încolțuratelor pietre
iertând
și trupul îți cerne peste felia de timp
precum libelula cu zbor străveziu
peste firul de iarbă în rouă mustind

ascultă
glasul pietrei sub ropot de ploi
și vuietul mării
nisipuri strivind

darul pământului este nemărginit
noi suntem cei care
alegem cu ce ne hranim

o floare-de-colț din piatră-nflorește
din apa se-nalță nuferii albi

din iubire culegem iubire

din tălpi ne va curge pământ
îngemănând un destin.

21-02-18