vom lăsa armele jos
acum că a venit această primăvară care
a înghețat străzile noroioase

la fel ca pe animalele sacrificate pentru noi

în abatoare. vom privi ghioceii cum se strivesc sub
pașii noștri

pentru că suntem soldați si distrugem
totul în calea noastră.

brazi falnici strălucesc în soarele de carton desenat
de copiii care încă nu au fost uciși.

le-am spus mamelor
nu vă mai distrugeți copii nenăscuți.
le-am spus taților
nu mai distrugeți mamele cu sâni atât de frumoși.

suntem îngerii
care sapă
în pământ pentru a îngropa morții.

pentru a lăsa primăvara vie.
vom lăsa armele jos ca pe niște flori de primăvară
dar în creierele noastre nu încetează să sape teama/

că fără noi anotimpul acesta blând și frumos se va transforma
într-o baie de sange/ pentru că nimic nu se petrece la suprafață

totul are loc în subterane și acolo nu trăiește nimic
decât boala, suferința și frica.