Iarna, devreme...
Te-aștept cu sufletu-mi de gheață,
Să vii cum tu cândva veneai,
În zori, de dimineață.

Acum...

Stau singur, sec si rece,
Privesc in gol, zâmbind,
Și iar te văd pe tine,
În patul meu, dormind...

Imagini ireale,
Să le ating aș vrea,
Să simt tot ce simțeam atunci,
Când erai doar a mea...

Să simt cum mă-ncalzeai ușor,
La piept când mă strângeai,
Cum grijile din suflet,
Tu mi le alungai...

Cum ne topeam încet,
Precum zăpada-n soare,
Eram unul și-același,
Și nu știam că doare..

Că doare despărțirea,
Ce inimi frânge-n două,
Căci numai nemurirea,
Ne-ar mai fi lipsit nouă..

Acum, dragă iluzie...
Ce mi-ai fost începutul,
Acum...stau trist si plâng,
Și-ncerc să uit trecutul...

Trecut bântuitor,
Trecut ce nu-mi dă pace,
Trecut ce m-a marcat,
Trecut ce nu se-ntoarce..

Am incercat, îți jur..
Să uit tot ce a fost,
Dar inima-mi rănită spune:
"Nu are rost..."