tu te-ai născut în captivitatea graiului
pe o petală de slovă ai iertat copilul din tine,
tu te-ai născut bătrână
stihiile tristeții ți-au îmbrățișat gândul
ești frumoasă când verși partea goală a paharului

din cenușă lirică ai înviat în adolescență
cu toate mofturile vârstei
nu-ți place că ridic degetul mic de-mi beau cafeaua,
cică degetul mic îți șoptește numai bazaconii,
înțelepciunile acelea care te-au rănit în viața ta anterioară

în spinările cuvântului duc
rugăciunea iertării de a fi, fiirea conține fruct oprit
târnăcoapele cărnii sapă în coajă până la miezul
din custodia lui Eros;
atunci ni se umezește brâul și gurile ni se caută,
pe fluviul salivei navighează o șoaptă