dimineața începe
singurătățile se ascund într-un cântec
în flori sălbăticite găsindu-și câmpia
în marea neodihnă a artistului gata oricând
să procure materie primă
dincolo de sentimentul târziului
al dependențelor de orice fel

tu alergi... alergi
goală / fără prejudecăți / fără spaimă
te încredințezi lui
și totuși nicio grabă
unica dramă
examenul ratat la anatomie:
orice iubire culminează
în primăvară

timpul se oprește când
sosesc păsările
om și barcă
mâl – stufăriș / suflet
gustul sângelui în ciorba de pește
cocori impasibili
chipul tău... chipul lui
amestecându-se fără voie risipindu-se în
poveștile despre îmblânzit șerpii

furtuna aceasta care ne adună... furtuna aceasta care ne separă...

plaurul desprins cu destin cu tot
deriva care te întoarce la realitate
poteca îngustă la capătul căreia
roșu în fereastră / pământ galben
argila așteptându-și ploile

tristețea se mulțumește
cu scena de culise
în rest
mare cât încape
liniștea de martie a unei delte și acești
o mie de fluturi roșii... o mie de fluturi albi...

mânile tale



mâinile lui... mâinile ei...

și


pleci.