suit în frunte ochiul tău îți râde
e-n gând la strai, căci visele-s deșarte...
că te cunosc din ele ori din carte
e rațiunea asta simplu gâde.
ne năluceam în perne doi departe
a fi în a luminilor osânde
pe când ploua cu bezne reci și hâde
ținând prin vreme ritual aparte.
îmi ești pedeapsă de narcomanie
aflând enigme-n sfântul piedestal
din noțiunea simplă de-omenie.
în cioburi spart e-al liniștei cristal...
în Univers primeam cetățenie
pe-un simplu gest aflat în nimb astral.