dacă întrebi cum mă văd când mă uit concentrat în oglindă
vei auzi gândul meu tulburând ușor
apele începutului

să nu mă pierd
fără să-mi ceri periodic mă număr
unu plus unu cu siguranță
fac trei
și o zecimală în care se-adună
sângele tuturor veșniciilor

îndelung genunchii mei au băut apa ochilor

sunt singur
deși râuri de chipuri se varsă în mine și-n bulboane
mi se-ncurcă uneori glezna memoriei

ca ultima apoteoză să-și închidă geana perfect
nu încerca să mă închizi în formula de monolit a lui unu

plătesc prețul arderii în efemer
rebel incorigibil întotdeauna voi sări din iris să privesc în culise

în acest fabulos crepuscul
mă știu fiecărei atingeri și-n toate ți-am numărat
pulsiunile

am trimis mandat stelar de prezență tuturor galaxiilor
și am tras tăcerii fermoarul

lasă-mi intact infinitul dintre unu și zero
de-acolo descarcerată de amintiri te voi salva de tine

bisturiul extirpează gura în care duhului sfânt
îi rămâne numai
țipătul