avem aceeași grupă de sânge/ aceiași
părinți aristocrați
ne-am tratat bolile în aceleași spitale
arondând tristețile planetei
contemporani cu bunicii și străbunicii noștri / câtă bătrânețe doamne
precum la război vrei o ciorbă caldă/ mănânci zăpadă
vrei
să-ți strângi femeia la piept/ îți parvin informările ei către ofițerul necula
frescă pe un bob de orez viața noastră/ fierbe se umflă/ până devine pastă
o reconstituim pe mata hari din numărul purtat la pantofi din/ circumferința taliei
din clinchetul de nichel al cănii cu care soldatul și-a băut ultimul ceai/ înainte să strige
murim
e un timp al confreriei ”sfânta cântare”
știu atât de bine că nimeni nu-și asumă cântecul meu
alte cântece își vor fi găsit interpreți pe potrivă
vor răsuna în pântecul scenei reverberând prin pielea palmelor/ prin
mătasea scaunelor
știu atât de bine/ în dragoste este și disperare/ cum în ziduri nisip
în mâna care aruncă zarul se ascunde întotdeauna și un glonț