pe gură îmi erai o simplă șoaptă
în liniști Dumnezeu să te îmbrace
îmi nimiceai nimicurile-opace,
sub Mântuire sfera fi-va coaptă.

femeie, mi-ești o scară-n Cer ce tace
și așteptând să fie-n Cruce faptă
spre-Abis lumesc Lumina se îndreaptă
să-l suie în al Raiului torace.

nu zămisli în rațiune traine
un gând din mâl de ape să culeagă,
el nu există când e hram de taine.

iubito, neguri peste minți mă neagă
și adevărul mi-e în triste haine
acolo, fără har să înțeleagă...