crâmpeie de speranta
sper ca soarele
sa ma îmbrățișeze
în dimineața asta
sper ca
disper că
totul se naruiește
până și gândul ca
mâine e duminica
nu mai contează
pășesc printre oameni
și am impresia că ei
sunt de piatră
priviri obosite
pierdute
în alte zări
pășesc printre gânduri
negre albe portocalii
mă joc cu o bucla
de soare
din soare
smulsă
mă joc cu inima mea
de-a ascunselea
de-a prinselea
am prins o idee
și o țin între degete
se zbate să îmi scape
ce contează că mâine
e dumineca
azi e ziua aceea în care
totul se pierde în
banalitate
se pierde în mine
banalitatea se pierde
in mine
eu mă pierd în banalitate
ce banal
mă joc de-a persoana
responsabilă
de
de multe
prea multe
împovărător de multe
simt povara pe umeri
simt umerii sub
simt totul și nimic
nimic nu mă mișcă
din acest loc
din acest joc
de-a viața
prea serios
prea dureros
așa că plec
spre ziua de mâine
târâită de regrete
de speranțe
de zâmbete
si mâine e o zi...