Albastrule crud,
Iubește precum o vară aridă
Ce stoarce plămânii de viață!
Aruncă din ochi zarea largă
Și privește matul sufletului murg!
Îngroapă trupul departe, în Tot,
Din el făurește-ti lumânarea,
Să devii surd, orb, mut,
Precum o ninfă izgonită
Aproape de apus!