agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-04-11 | [This text should be read in romana] | Submited by Maria Elena Chindea Era la Rio. Treceam pe bulevard aproape de miezul nopții. Sfârcuri de sâni zvâcneau spre puzderia luminoasă a sfârcurilor de stele. Plutea în aer promisiunea mării iar tramvaiele se legănau sufocând căldura ce dogorea din interiorul vântului, iar vântul sosea dinspre Minas. Paraliticele mele vise cu dezgustul de a trăi (pentru mine viața este voință de a muri) continuau să facă din mine un fel de individ cu flașnetă din cei aflați în încinsa Galerie Cruzeiron fierbinte și cum eu nu cunoșteam pe nimeni decât blândul vânt din ținutul minelor, și nu aveam nici o poftă să beau, mi-am zis: gata cu toate. Dar adia peste oraș fascinația unor case profunde, automobile decapotabile lunecau în direcția mării era voluptatea rătăcitoare a zăpușelii mii de daruri pe care viața le face oamenilor indiferenți, încât inima îmi bătea cu tărie, iar ochii mei inutili plângeau. Marea dădea cu pumnii în pieptul meu, nu mai izbea în țărm. Strada sfârșea brusc, cum de nu mai erau copaci? orașul sunt eu orașul sunt eu eu sunt orașul iubirea mea.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy