Crin Alb

Un strop rece de apă cade lin
Peste alba față, a unui fraged crin
Un colț de lumină se arată
De la rasaritul glorios se luminează.
Cu petalele înschise si fragile se ocrotește,
Până când soarele lumina i-o vestește.

-Dragă rege crin, albă ti-e roba dimineții
Dar curajul tare mult ție iți lipsește.

-Prea puternic soare caută a mă înțelege,
Căci tare teamă îmi e de frigul nopții grele,
Cu întuneric surd si vânturi parcă eterne,
Ma clatin in somn cu teama si durere.

- Eu nu am loc si noapte nu cunosc,
Văd departe si pe toate
În sus și-n jos
Dar ma grăbesc să aduc gloria dimineții
Pentru tine mai devreme, regele purității.