Unde iertare nu este
continuă aprigă lupta.

Nici uitarea nu intervine,
rămâne o pată în amintiri
care nu se întinde, dar nici nu iese,

poate fi o cădere în gol
prin întunericul orb.

Timpul nu mai are răbdare,
ucide din vârstă și ultima dorință
fără să aibă remuscări,

un zid prin tăcere apără
chiar și pe cel învins
cu speranța revanșei.

Răul interior respiră și el binele
și încearcă schimbarea.

Cântar,
pe care din talere să-mi așez
greșelile dosite?