Tratatul despre menirea și importanța caietelor
ar fi început cu semnele însămânțate pe tăblițe de lut
și câteva amprente de scribi anonimi
sacrificați de istorie pentru istorie.
A venit și vremea caietelor de caligrafie, dictando,
cu pătrățele, de desen, de muzică, studențești,
cărate și îngreunate de orele de școlire,
păstrate comori în pod de bunicii amintirilor,
până la sofisticatele caiete electronice
cu memoria lor gigantică, dar fără memoria hârtiei
cu pete și ștersături pentru zâmbetul urmașilor.
Apocalipsa caietelor clasice!
Deosebirea dintre mine și un caiet,
asemănarea dintre mine și un caiet
ar putea fi o disertație de metafore,
până la homo ciberneticus
cu memoria lui gigantică, dar fără iubire,
greșeli și bucurii pentru zâmbetul urmașilor
însămânțați cu viață, dintr-o bucată de lut,
cu amprenta creatorului a orice.
Deus ex machina !?