curajul este o piele de schimb
amprenta
pe o muchie de adevăr spus cu jumătate de gură
câte pisici torc pe cuptoarele memoriei
firul subțire al singurătății unor bătrâni
prea multele lor neliniști generează liniștea supremă
pudra ce înlesnește premoniția
viața este o cetate cu ziduri transparente
cu soldați de plumb care stau
în bătaia puștilor de jucărie
o sfoară sonoră leagă dangătul clopotului de grinzile cerului
spânzuratul nu mai poate vorbi
dincolo de gingiile umflate ale ploii de noiembrie
dârdâie prizoniera/ monedă de schimb între generații
pocnește soarele într-un declic de onoare
atinge fața femeii necunoscute
din care răsare brusc un câmp cu ghiocei
la umbra lor se-așază țipătul
ca o rană subțire