dacă fac o secțiune transversală în mine
pot să-mi văd morțile aranjate în inele concentrice
dacă mă uit la tine
văd cum totul se așază în cercuri
și golul cu dinți
îmi învârte trupul pe roată
până capătă luciri de oglindă
în care se răsfrânge lumea toată
numai eu nu
scot pământul plin de sânge afară
oamenii plini de oameni
fac loc în mine
iar când nimeni nu se mai vede în sticla sfărâmată
când nimic nu mai zvâcnește
îmi trag sufletul greu niciodată rotund în camera din spatele privirii
unde viața mea plictisită și goală
tolănită pe un pat de hârtie
mă așteaptă cu ochii închiși
recitând aceeași moarte banală