se dezbracă de toate
până la adevărul gol-goluț
până la începutul acela în care
nu era decât dorința
ceva-ul periculos și fascinant / aria marcată cu bulină roșie
nu-i e teamă să-și conștientizeze vidul
craterele săpate de deziluzii / doar de ploaia obraznică
nici surplusurile
relieful excrescent în feminitate
când cafeaua era
stare de spirit la infinit amânată

!sonia!

își aruncă
voalurile / toate cheile / toate măștile
multe vocile intruse
oprește
numai tonul acela
care îi modelează eul
femeia din lăuntru ca pe porțelan de sèvres

!sonia!

goală-goluță și mândră
pășește
își face loc
prin mulțimea încotoșmănată
atât de pudică /așa de religioasă
nu-i pasă când o arată cu degetul
nici atât de minusgradele de afară